Sari la conținut

Viața și epoca

Vasile Goldiș și Partidul Național Român

Activitatea politică a lui Vasile Goldiș în Partidul Național Român, mandatul de deputat și disputele de tactică.

Vasile Goldiș nu a intrat în politica anului 1918 din afara unei organizații. A lucrat timp de decenii în Partidul Național Român, în perioade de solidaritate, de dispute interne și de schimbare a tacticii. Partidul a fost cadrul în care profesorul și publicistul a devenit deputat, apoi unul dintre cei care au formulat programul autodeterminării. Înțelegerea acestui traseu cere să privim și înainte de prăbușirea Austro-Ungariei.

De la solidaritatea culturală la organizația politică

În anii de profesor la Brașov, Goldiș s-a apropiat de mișcarea românească pentru drepturi politice și culturale. Biblioteca Județeană „George Barițiu” îl menționează în legătură cu susținerea memorandiștilor și cu intrarea în Partidul Național Român în anii 1890. Până atunci publicase și lucrase în școală. Politica a crescut din probleme pe care le cunoștea direct: limba de predare, reprezentarea comunităților și accesul la instituții.

Partidul trebuia să răspundă unei întrebări dificile. Era mai utilă neparticiparea la alegerile unui sistem considerat nedrept sau intrarea în parlament pentru a folosi orice tribună disponibilă? Dezbaterea despre pasivism și activism a împărțit opiniile în mișcarea națională. Goldiș a ajuns să susțină participarea politică. La conferința partidului din 1905, poziția activistă a câștigat teren.

Această alegere nu însemna acceptarea necondiționată a politicii guvernului de la Budapesta. Pentru Goldiș, prezența în instituții era o modalitate de a formula revendicări și de a face vizibile problemele românilor. Valoarea ei poate fi discutată, dar nu trebuie confundată cu renunțarea la drepturile naționale.

Mandatul în Parlamentul de la Budapesta

Între 1906 și 1910, Goldiș a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, ales în circumscripția Radna, potrivit surselor biografice. Parlamentul era locul în care reprezentanții naționalităților puteau susține public teme pe care administrația le trata adesea ca probleme locale sau secundare.

Mandatul a avut și o valoare de învățare politică. Goldiș a văzut felul în care funcționau majoritățile parlamentare, legislația și raportul dintre discursul despre egalitate și practica statului. În 1912 a publicat „Despre problema naționalităților”, lucrare care arată preocuparea sa pentru cadrul teoretic al disputelor purtate în acei ani.

Ar fi o exagerare să descriem mandatul printr-o singură lege sau printr-o victorie decisivă. Sursele consultate confirmă perioada și orientarea generală a activității sale, dar nu susțin o asemenea simplificare. Miza era reprezentarea continuă a unei comunități într-un parlament în care raportul de forțe îi era nefavorabil.

Disputa dintre „Tribuna” și „Românul”

La începutul anilor 1910, divergențele din Partidul Național Român s-au văzut și în presă. Grupul „Tribunei” critica tactica liderilor considerați prea prudenți. Conducerea partidului a decis apariția ziarului „Românul” la Arad, cu Goldiș director. Cercetările despre istoria gazetei arată că publicația avea un comitet politic de susținere.

Goldiș a trebuit să lucreze în interiorul unei tensiuni reale. Pe de o parte, cerea o apărare fermă a drepturilor românilor. Pe de altă parte, o ruptură între grupuri putea slăbi capacitatea partidului de a acționa. Unele prezentări îl descriu drept un om al compromisului în acest conflict. Cuvântul trebuie înțeles aici ca încercare de menținere a unei acțiuni comune, nu ca dovadă a unei poziții politice lipsite de conținut.

Polemica a produs texte utile istoricului. Ele arată ce teme erau disputate și ce limbaj foloseau taberele. Dar un editorial scris în mijlocul unui conflict nu trebuie citit singur ca verdict asupra întregii vieți politice a autorului.

Partidul în 1918

În octombrie 1918, odată cu criza monarhiei, conducerea Partidului Național Român s-a întrunit la Oradea. Declarația adoptată acolo invoca dreptul națiunii române de a-și decide viitorul. Goldiș a participat la formularea textului, iar Alexandru Vaida-Voevod l-a citit la Budapesta. Este un exemplu clar de acțiune colectivă: redactare, adoptare în partid și prezentare parlamentară.

La sfârșitul aceleiași luni, șase reprezentanți ai partidului, între care Goldiș, s-au alăturat celor șase reprezentanți ai social-democraților români în Consiliul Național Român Central. Coaliția a lărgit baza deciziei politice. Ea arată și că drumul spre Alba Iulia nu a aparținut unei singure organizații.

În noiembrie, Goldiș a redactat documente, a participat la tratative și a susținut convocarea unei adunări reprezentative. Toate acestea au folosit experiența acumulată în partid, parlament și presă. Fără anii de dinainte, activitatea sa din 1918 ar părea o apariție bruscă. Cu ei în vedere, devine vizibilă o continuitate a muncii politice.

Citește și

Surse

  • www.bjbv.ro
  • historia.ro
  • digital.bibliotecaarad.ro
  • www.ceeol.com
  • historia.ro