O cronologie este utilă mai ales în cazul lui Vasile Goldiș, fiindcă numele său este asociat aproape automat cu 1 decembrie 1918. Până la acea dată trecuseră însă peste trei decenii de muncă în școli, ziare și organizații politice. Reperele de mai jos arată cum s-au legat aceste experiențe. Când sursele nu folosesc aceeași dată, diferența este indicată, nu ascunsă într-o formulă aparent precisă.
1862-1886: din ținutul Aradului la universitate
La 12 noiembrie 1862, Vasile Goldiș se naște în Mocirla, în județul Arad. Unele sinteze indică 25 noiembrie, iar alte materiale folosesc data dublă 12/24 noiembrie; variantele trebuie verificate separat, nu echivalate mecanic. Copilăria sa se desfășoară într-o familie de preot ortodox. Urmează școala primară în zona Aradului și studiile liceale în oraș.
În 1881 începe pregătirea universitară cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe Române din Arad. Studiază literele și filosofia la Budapesta și Viena. Participă la viața societăților studențești românești, care întrețineau legăturile culturale dintre tinerii din diferite provincii. Privind finalul studiilor, multe prezentări publice folosesc anul 1885. Cercetarea documentelor școlare publicată de Gheorghe Șora indică 1886. Pentru cititor, diferența nu schimbă traseul general, dar contează dacă o biografie pretinde exactitate.
1886-1901: anii de profesor
În a doua jumătate a anilor 1880, Goldiș predă istoria și latina la institutul pedagogic-teologic din Caransebeș. În 1889 se mută la Brașov, unde lucrează la gimnaziul românesc până în 1901. Sunt anii în care își construiește reputația de profesor și publică materiale pentru elevi.
În deceniul 1890 apar lucrări didactice de istorie și latină. Printre titlurile consemnate în bibliografii se află „Istoria patriei în legătură cu evenimentele epocale din istoria universală” și „Sintaxa limbii latine”, ambele din 1896. „Istoria universală” apare în mai multe volume, în ediții și ani diferiți. O asemenea bibliografie trebuie citită cu atenție: data unui volum nu este neapărat data întregii lucrări.
La Brașov se implică și în presa românească și în activități culturale. În jurul procesului memorandiștilor, susține public cauza drepturilor românilor. Intră în Partidul Național Român și apropie munca de la catedră de acțiunea politică.
1901-1916: Arad, parlament și ziar
În 1901 se stabilește la Arad, unde lucrează în mediul Episcopiei și al școlii de fete. Orașul devine centrul activității sale pentru restul vieții. În 1905, în Partidul Național Român, se discută trecerea de la pasivitatea electorală la participarea activă. Goldiș aparține celor care văd în reprezentarea politică o cale de apărare a drepturilor românilor.
Între 1906 și 1910 este deputat în Parlamentul de la Budapesta. Mandatul îl așază în contact direct cu legislația, administrația și disputa naționalităților din Ungaria. Tot în această perioadă, diferențele de tactică din interiorul partidului se reflectă în presă.
La 1 ianuarie 1911 apare la Arad primul număr al ziarului „Românul”. Goldiș primește conducerea publicației, susținute de liderii Partidului Național Român. În 1912 publică „Despre problema naționalităților”, text care arată că interesul său pentru această chestiune nu se reducea la intervenții de moment. În anii Primului Război Mondial, ziarul funcționează sub presiunea autorităților; prima sa serie se încheie în 1916.
Octombrie și noiembrie 1918: decizia politică
La 12 octombrie 1918, conducerea Partidului Național Român se întrunește la Oradea și adoptă declarația dreptului românilor la autodeterminare. Goldiș are un rol în redactarea ei. La 18 octombrie, Alexandru Vaida-Voevod o citește în Parlamentul de la Budapesta. Această succesiune arată deosebirea dintre autorul unui text politic, organizația care îl adoptă și omul care îl prezintă public.
La sfârșitul lui octombrie se formează Consiliul Național Român Central, cu șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase ai social-democraților români. Goldiș este unul dintre membrii naționalilor. Consiliul lucrează la Arad, unde încearcă să coordoneze transferul autorității și menținerea ordinii într-un moment de schimbare accelerată.
În 9 noiembrie, Consiliul trimite guvernului maghiar o notă redactată de Goldiș, prin care solicită predarea puterii în teritoriile vizate. În 13-14 noiembrie au loc la Arad tratative cu delegația condusă de Oszkár Jászi. Nu se ajunge la un acord asupra suveranității. Goldiș redactează apoi manifestul „Către popoarele lumii”, prin care cauza românilor este prezentată în afara granițelor monarhiei. În aceeași perioadă se pregătește convocarea Adunării Naționale de la Alba Iulia.
1 decembrie 1918 și anii următori
În ajunul Adunării, proiectul Rezoluției este discutat și definitivat de conducătorii românilor. La 1 decembrie, Goldiș rostește cuvântarea solemnă în fața delegaților reuniți la Alba Iulia și prezintă textul Rezoluției. Adunarea adoptă unirea cu România și un program de principii politice și sociale.
La 2 decembrie începe organizarea noilor instituții transilvănene. Goldiș devine membru al Consiliului Dirigent, cu atribuții pentru culte și instrucțiune publică. Participă la delegația care prezintă actul unirii regelui Ferdinand. În 1919 este ales membru de onoare al Academiei Române și devine deputat în primul Parlament al României Mari.
În 1923 este ales președinte al Astrei la adunarea generală de la Timișoara. Conduce asociația până în 1932, în anii în care aceasta își regândește misiunea culturală după Unire. În 1928 apare volumul său de discursuri. Goldiș moare la Arad la 10 februarie 1934. Manuscrisul cuvântării din 1918, colecțiile de ziare și corespondența păstrată în arhive fac posibilă verificarea multora dintre aceste repere.
Citește și
- Biografia lui Vasile Goldiș
- Declarația de la Oradea din 1918
- Vasile Goldiș la Marea Adunare
- Vasile Goldiș și Astra
Surse
- www.bjbv.ro
- biblioteca-digitala.ro
- historia.ro
- historia.ro
- www.bcucluj.ro
- www.aosr.ro