Sari la conținut

Viața și epoca

Consiliul Național Român Central la Arad

Rolul lui Vasile Goldiș în Consiliul Național Român Central de la Arad și deciziile pregătite în noiembrie 1918.

În toamna lui 1918, Consiliul Național Român Central a devenit organismul prin care românii din Transilvania și din părțile ungare ale monarhiei au încercat să își coordoneze acțiunea politică. Vasile Goldiș a fost unul dintre membrii săi. În acest cadru a lucrat la documente, a participat la tratative și a susținut pregătirea Adunării de la Alba Iulia. Consiliul explică de ce rolul său din 1918 a fost intens, dar niciodată solitar.

Un organism construit din două curente

Consiliul a reunit șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase reprezentanți ai social-democraților români. Din primul grup făceau parte, alături de Goldiș, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Lazăr și Aurel Vlad. Componența arată că organismul a fost o alianță politică într-un moment de criză, nu simpla extindere a conducerii unui partid.

Prezența social-democraților avea o importanță practică și simbolică. Mișcarea românească putea vorbi mai convingător în numele unei comunități largi dacă integra reprezentanți ai unor medii și idei diferite. Asta nu înseamnă că toate divergențele au dispărut. Înseamnă că participanții au acceptat să lucreze împreună pentru deciziile urgente ale toamnei.

Consiliul a funcționat la Arad, în casa lui Ștefan Cicio Pop. Locul este deseori amestecat în relatările populare cu sediul ziarului „Românul”, condus de Goldiș. Cele două clădiri au avut funcții diferite. Una era spațiul de lucru al organismului politic, cealaltă redacția și tipografia prin care documentele puteau fi comunicate.

De la declarație la administrarea unei crize

Declarația de la Oradea afirmase dreptul românilor la autodeterminare. Consiliul trebuia să transforme această afirmație în acțiune. În teritoriile în care autoritatea statului vechi se retrăgea sau era contestată, apăreau întrebări imediate: cine menține ordinea, cine reprezintă comunitățile, cine poate vorbi cu guvernul de la Budapesta?

La Arad, Consiliul a coordonat apariția consiliilor și gărzilor naționale locale. Istoria acestor zile nu poate fi redusă la un singur document, fiindcă organizarea administrativă și menținerea ordinii erau la fel de urgente ca formularea principiilor. Studiile despre Aradul anului 1918 arată că reprezentanții Consiliului au discutat inclusiv cu autoritățile locale și cu ofițeri pentru a limita dezordinea.

Goldiș era potrivit pentru partea de redactare și negociere. Avea experiență parlamentară și conducea un ziar. La 9 noiembrie 1918 a redactat nota adresată guvernului maghiar, prin care Consiliul cerea predarea autorității politice, administrative și militare în teritoriile vizate. Textul reprezenta instituția care îl trimitea, chiar dacă formularea îi era atribuită lui.

Tratativele și decizia convocării

Guvernul de la Budapesta nu a acceptat cererea în forma dorită de Consiliu. A trimis la Arad o delegație condusă de Oszkár Jászi. Discuțiile din 13-14 noiembrie au arătat distanța dintre o soluție de autonomie în cadrul Ungariei și revendicarea românilor de a-și decide singuri viitorul. Goldiș a participat la aceste tratative.

După eșecul lor, printre români au existat opinii diferite despre ritmul proclamării unirii. Unele voci doreau o hotărâre imediată. Goldiș a susținut ideea unei adunări reprezentative, pentru ca decizia să nu pară luată doar de câțiva conducători. Această opțiune a dus spre convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.

Consiliul a folosit în același timp comunicarea externă. Manifestul „Către popoarele lumii”, redactat de Goldiș, prezenta revendicarea românilor unei audiențe internaționale. Acțiunea locală și mesajul extern nu se excludeau: hotărârea trebuia susținută în teritoriu și explicată în afara lui.

Ultimele ședințe și Alba Iulia

În ajunul Adunării, conducătorii reuniți la Alba Iulia au discutat proiectul Rezoluției. Goldiș pregătise o variantă încă la Arad, iar forma finală a rezultat din dezbateri. Relatarea despre ultima ședință a Consiliului, la 30 noiembrie, arată cât de important era ca textul citit a doua zi să exprime un acord politic suficient de larg.

La 1 decembrie, Goldiș a prezentat Rezoluția în fața delegaților. Organismul de la Arad nu a luat locul Adunării, ci a pregătit condițiile în care aceasta putea decide. După vot, instituțiile provizorii ale Transilvaniei au primit alte forme. Consiliul Național Român Central rămâne însă cadrul fără de care multe dintre actele politice ale lui Goldiș din noiembrie 1918 ar fi greu de înțeles.

Citește și

Surse

  • historia.ro
  • agerpres.ro
  • historia.ro
  • mvu.ro