Sari la conținut

Viața și epoca

Manualele și scrierile didactice ale lui Vasile Goldiș

Cărțile școlare de istorie și latină scrise de Vasile Goldiș și locul lor în învățământul românesc al epocii.

Vasile Goldiș a scris pentru elevi înainte să fie cunoscut pentru textele politice din 1918. Manualele sale au apărut din munca de profesor la Caransebeș și, mai ales, la Brașov. Ele arată un autor preocupat de felul în care istoria și limba latină se pot preda în școlile românești ale monarhiei. Pentru a le înțelege, trebuie privite ca instrumente de clasă, redactate într-un cadru școlar precis.

De ce era important un manual în limba română

La sfârșitul secolului al XIX-lea, școlile românești din Transilvania și din părțile ungare ale monarhiei aveau nevoie de profesori, programe și cărți. O lecție bună depindea și de existența unui text pe care elevul îl putea citi în limba sa. Pregătirea unui manual cerea cunoașterea disciplinei, dar și adaptarea conținutului la vârsta elevilor și la cerințele instituției.

Goldiș preda istoria și latina. Istoria punea problema selecției faptelor și a raportului dintre trecutul local, istoria statului și istoria universală. Latina cerea o prezentare ordonată a gramaticii și un exercițiu repetat de lectură. Faptul că același profesor lucra în ambele domenii arată profilul umanist al pregătirii sale universitare.

Manualele nu pot fi citite ca simple documente ale vieții lui Goldiș. Ele sunt și mărturii despre ce se putea preda, în ce limbaj și cu ce mijloace într-o școală românească a vremii. Tocmai de aceea, un studiu al unui manual spune adesea mai mult despre epocă decât o listă seacă de titluri.

Cărțile de istorie

Printre lucrările consemnate în bibliografiile sale se află „Istoria patriei în legătură cu evenimentele epocale din istoria universală”, apărută în 1896. Titlul indică o problemă pedagogică limpede: elevul trebuia să poată așeza istoria spațiului în care trăia într-un cadru mai larg. „Istoria universală” a circulat în mai multe volume și în ediții apărute la date diferite. De aceea, anul atașat întregii lucrări diferă uneori de la o sursă la alta.

Gheorghe Șora a cercetat un document referitor la conținutul manualelor de istorie redactate de Goldiș la Brașov în 1896. Studiul este prețios pentru că mută atenția de la formula generală „a scris manuale” spre întrebarea ce anume conțineau acestea și în ce condiții au fost folosite. El discută și o altă problemă biografică: documentele școlare indică 1886 ca an al încheierii studiilor universitare ale profesorului, în timp ce multe prezentări folosesc 1885.

O carte de istorie pentru elevi nu era o lucrare de cercetare în sensul actual. Ea trebuia să sintetizeze, să ofere o succesiune ușor de urmărit și să permită verificarea cunoștințelor. Din acest motiv, nu este corect să cerem unui manual răspunsuri la toate disputele istorice ale epocii. Este însă legitim să întrebăm ce imagine a trecutului transmitea și ce loc acorda comunităților pe care elevii le cunoșteau.

Latina și celelalte materiale școlare

„Sintaxa limbii latine”, datată în bibliografiile consultate în 1896, aparține celeilalte mari direcții de predare a lui Goldiș. Latina era o disciplină clasică, asociată cu formarea umanistă și cu exercițiul analizei de text. Un manual de sintaxă îl obligă pe autor să transforme reguli abstracte în explicații și exemple care pot fi folosite la clasă.

Sursele biografice amintesc și alte materiale pentru școală, inclusiv lucrări de geografie, programe și abecedare. În lipsa unei bibliografii critice complete în paginile de față, este mai prudent să vorbim despre direcțiile activității didactice decât să atribuim fiecărei categorii un titlu sau un an neverificat. Lista exactă a edițiilor poate fi construită prin consultarea cataloagelor de bibliotecă și a exemplarelor păstrate.

Această precauție contează deoarece manualele au adesea reeditări, variante și titluri apropiate. O biografie scurtă poate amesteca data primei apariții cu data unei ediții ulterioare. Cititorul care caută o anumită carte are nevoie de titlu, editor, loc de apariție și an, nu doar de afirmația că Goldiș a scris manuale.

Din clasă în viața publică

Publicarea cărților școlare a continuat preocupările profesorului pentru educație. Când Goldiș a devenit publicist și deputat, a folosit alte forme de adresare, dar a rămas interesat de instituțiile care făceau posibilă viața culturală a românilor. După Unire, în Consiliul Dirigent, a primit responsabilități legate de culte și instrucțiune publică. Legătura biografică este directă, chiar dacă problemele administrative de după 1918 erau diferite de cele ale unei clase din Brașov.

Astăzi, manualele merită căutate ca obiecte istorice. Paginile lor pot arăta terminologia, organizarea lecțiilor, ilustrațiile și raportul dintre programa oficială și inițiativa profesorului. O lectură atentă poate corecta atât imaginea idealizată a autorului, cât și obiceiul de a reduce întreaga sa operă la Rezoluția de la Alba Iulia.

Citește și

Surse

  • biblioteca-digitala.ro
  • agerpres.ro
  • www.bibliotecamm.ro
  • www.bjbv.ro