Sari la conținut

Viața și epoca

Studiile lui Vasile Goldiș

Școala și universitatea în formarea lui Vasile Goldiș, bursa Episcopiei Aradului și problema anului absolvirii.

Înaintea profesorului și a omului politic se află elevul din ținutul Aradului. Studiile lui Vasile Goldiș explică de ce, peste ani, a putut lucra cu aceeași ușurință la un manual, la un articol de ziar și la un text politic. Traseul său a trecut prin școli locale, prin liceul din Arad și prin universitățile din Budapesta și Viena. Fiecare etapă i-a adus un alt tip de experiență.

Școala din ținutul natal

Goldiș s-a născut în Mocirla, într-o familie de preot ortodox. Studiile primare l-au purtat prin localități din zona Aradului, între care Cermei și Pănadul Nou, potrivit prezentărilor biografice. Pentru un copil român din monarhie, drumul școlar depindea de rețeaua de instituții locale, de sprijinul familiei și de posibilitatea continuării studiilor într-un oraș.

Liceul l-a urmat la Arad. Orașul avea o viață culturală și confesională care făcea posibilă întâlnirea dintre tinerii dornici de studiu și instituțiile românești. N-ar fi corect să citim retrospectiv fiecare an de școală ca pregătire directă pentru 1918. Mai întâi, Goldiș trebuia să capete o profesie. Aptitudinile pentru istorie și limbi clasice au orientat această alegere.

Sprijinul Episcopiei Ortodoxe Române din Arad a fost decisiv pentru accesul său la studii universitare. Bursa trebuie înțeleasă în contextul epocii: instituțiile bisericești românești formau profesori și funcționari care aveau să lucreze apoi în școli și comunități. În cazul lui Goldiș, relația nu s-a încheiat odată cu universitatea. Mai târziu avea să lucreze și în mediul Episcopiei.

Budapesta și Viena

Începând din 1881, Goldiș a studiat literele și filosofia la Budapesta și Viena. Sursele biografice indică o alternanță între cele două centre, cu o perioadă la Viena și revenirea la Budapesta. Pregătirea sa era legată de istorie și latină, disciplinele pe care avea să le predea în anii următori.

Cele două orașe ofereau o viață intelectuală diferită de cea a Aradului. Universitatea însemna biblioteci, seminare, reguli de cercetare și contact cu studenți din multe comunități ale monarhiei. Pentru Goldiș, experiența nu pare să fi fost doar una de acumulare individuală. În anii de studiu a participat la societățile studențești românești „România Jună” și „Petru Maior”. Acestea cultivau limba, literatura și legăturile dintre studenții români.

Activitatea studențească nu poate fi confundată cu funcțiile politice de mai târziu. Ea arată însă că formarea profesională și preocuparea pentru cultura română au mers împreună. Un viitor profesor de istorie învăța să lucreze cu izvoare și programe școlare, dar vedea în același timp cum o comunitate își construiește spații de exprimare.

Când a terminat universitatea?

Anul absolvirii este unul dintre detaliile în care sursele despre Goldiș diferă. Mai multe prezentări instituționale și biografii scurte dau anul 1885. Gheorghe Șora, într-un studiu despre manualele de istorie ale lui Goldiș, afirmă pe baza documentelor școlare că studiile universitare s-au încheiat în 1886 și semnalează explicit răspândirea datei de 1885.

Această diferență nu trebuie rezolvată prin alegerea mecanică a sursei celei mai repetate. Unele relatări pot avea în vedere o etapă a pregătirii sau o numire ca suplinitor în 1885, altele actele de încheiere a studiilor. Fără a reproduce aici întregul dosar școlar, formularea prudentă este că Goldiș s-a format la Budapesta și Viena în prima jumătate a anilor 1880, iar documentele cercetate de Șora indică 1886 pentru terminarea studiilor.

O cronologie atentă este utilă și pentru înțelegerea primului post. În a doua jumătate a anilor 1880, Goldiș intră în învățământul românesc din Caransebeș. Până în 1889 predă istoria și latina acolo. Pregătirea universitară nu rămâne, așadar, o realizare personală izolată. Ea este pusă aproape imediat în slujba unei școli care avea nevoie de profesori calificați.

Ce a dus din universitate în viața publică

Interesul lui Goldiș pentru istorie avea să reapară în manuale, în articole și în cuvântarea de la Alba Iulia. Studiul latinei i-a oferit un exercițiu de rigoare și de lucru cu textele. Mai important decât a atribui fiecărui curs o consecință politică precisă este să observăm continuitatea practicii sale: documentare, formulare, argumentare și explicare pentru un public.

Școala a rămas pentru el o instituție centrală și după ieșirea din clasă. Acolo se întâlneau limba de predare, accesul la cultură, statutul profesorului și drepturile comunității. În 1918, când Goldiș a primit în Consiliul Dirigent atribuții pentru culte și instrucțiune publică, avea în spate o experiență directă a problemelor pe care trebuia să le administreze. Aceasta face anii de studiu relevanți și pentru cititorul interesat în primul rând de Marea Unire.

Citește și

Surse

  • www.bjbv.ro
  • biblioteca-digitala.ro
  • aradculture.ro
  • www.bibliotecamm.ro