Ziua de 1 decembrie 1918 a adus o hotărâre politică, dar administrarea Transilvaniei trebuia organizată în zilele și lunile următoare. Vasile Goldiș a intrat în Consiliul Dirigent și a primit responsabilități pentru culte și instrucțiune publică. Era un domeniu pe care îl cunoștea din anii de profesor și din activitatea sa în jurul instituțiilor bisericești și culturale.
Instituția de după Adunare
Rezoluția de la Alba Iulia prevăzuse instituirea Marelui Sfat Național Român. În cadrul noii organizări a fost format Consiliul Dirigent, organismul executiv provizoriu al Transilvaniei. AGERPRES îl menționează pe Goldiș între cei 15 membri ai săi. Consiliul avea de lucrat într-un spațiu în care hotărârea unirii era recentă, iar administrația, școlile și serviciile publice trebuiau să continue să funcționeze.
Nu este suficient să numim Consiliul un „guvern” și să presupunem că funcționa identic cu un cabinet al României de astăzi. Era o instituție de tranziție, cu resorturi care coordonau domenii ale vieții publice până la integrarea lor în cadrul statului. Rolul ei trebuie citit în condițiile de la sfârșitul războiului, cu probleme urgente de ordine, personal și legislație.
Goldiș a condus Resortul Cultelor și Instrucțiunii Publice de la începutul lui decembrie 1918 până în martie 1919, potrivit unui studiu dedicat acestei activități. Unele sinteze biografice extind perioada prin raportare la existența generală a Consiliului Dirigent, care a continuat până în 1920. Pentru atribuția sa directă la resort, datarea mai precisă din cercetarea instituțională este cea de câteva luni.
Școala într-un stat nou
Reorganizarea învățământului transilvănean nu putea fi redusă la schimbarea unui antet. Existau profesori formați în sisteme diferite, programe, manuale, școli confesionale și administrative, precum și elevi ale căror studii nu puteau fi întrerupte. Resortul trebuia să caute o continuitate de funcționare și, în același timp, să pregătească transformări.
Un studiu despre Consiliul Dirigent și învățământul din Ardeal arată că acest resort avea sarcina de a canaliza reorganizarea școlară în noile condiții. Goldiș nu venea din afara sistemului. Predase la Caransebeș și Brașov, condusese o școală la Arad și publicase manuale. Experiența nu rezolva automat problemele administrative, dar îi oferea o înțelegere practică a instituțiilor cu care lucra.
Este important să nu atribuim lui Goldiș, fără documente, fiecare schimbare a învățământului de după Unire. Consiliul era colectiv, resorturile aveau personal, iar integrarea școlilor a continuat și după plecarea sa din această funcție. O istorie atentă poate indica atribuția și câteva inițiative documentate, fără a transforma întregul proces într-o realizare personală.
Culte, comunități și conviețuire
Portofoliul cultelor era la fel de sensibil. Transilvania avea confesiuni diferite și instituții religioase cu tradiții proprii. Rezoluția de la Alba Iulia proclamase egalitatea și libertatea confesională. A administra acest domeniu însemna să treci de la un principiu acceptat public la relații concrete între autorități și comunități.
Goldiș crescuse într-o familie de preot ortodox și lucrase în jurul Episcopiei Aradului. Această biografie îl apropia de viața bisericească, dar funcția sa în Consiliu privea un teritoriu cu mai multe confesiuni. Cercetările despre concepția sa pedagogică subliniază legătura pe care o vedea între școală, biserică și instituțiile culturale. După Unire, legătura trebuia administrată cu grijă în cadrul unui stat mai divers.
Unele prezentări îl asociază și cu problema naționalităților în Consiliul Dirigent. Aceasta se potrivește cu preocupările sale mai vechi și cu principiile Rezoluției. Totuși, pentru detalii despre fiecare măsură luată în acest domeniu sunt necesare actele Consiliului, nu doar biografiile aniversare.
Între Alba Iulia și București
Goldiș s-a numărat printre membrii delegației care a prezentat actul unirii regelui Ferdinand la București. Era un alt tip de muncă decât conducerea unui resort, dar aparținea aceleiași tranziții. Hotărârea de la Alba Iulia trebuia comunicată instituțiilor Regatului și recunoscută în actele statului.
În anii următori, Goldiș a rămas activ în viața publică și a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1919. A ocupat ulterior și funcția de ministru al Cultelor și Artelor, într-un alt context guvernamental. Aceste etape nu trebuie confundate cu mandatul său scurt la Resortul Cultelor și Instrucțiunii Publice din Consiliul Dirigent. Tocmai separarea lor arată cum a trecut de la administrația provizorie a Transilvaniei la instituțiile României întregite.
Citește și
Surse
- www.revista-studii-uvvg.ro
- revista-studii-uvvg.ro
- agerpres.ro
- biblioteca-digitala.ro