Sari la conținut

Viața și epoca

Vasile Goldiș și Astra

Președinția lui Vasile Goldiș la Astra, bibliotecile populare, viața satelor și misiunea culturală de după Unire.

După Marea Unire, Vasile Goldiș nu și-a încheiat munca publică. În 1923 a devenit președinte al Astrei, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, pe care a condus-o până în 1932. Pentru o organizație născută înainte de Unire, întrebarea era ce rol mai putea avea într-un stat român întregit. Goldiș a răspuns printr-un program orientat spre educație, viața satelor și răspândirea culturii.

Alegerea din 1923

Adunarea generală a Astrei de la Timișoara l-a ales pe Goldiș președinte în august 1923. O relatare publicată în revista „Transilvania” amintește alegerea și principiile prezentate de el la începutul mandatului. Printre ele se aflau ideea națională, rolul instituțiilor culturale, relația cu bisericile și atenția acordată satului românesc.

Goldiș avea o biografie potrivită pentru această funcție: profesor, autor de manuale, publicist și participant la Unire. Dar tocmai prestigiul său politic putea crea o dificultate. Astra nu trebuia să devină doar o prelungire a unui partid sau un loc de ceremonii. Avea o rețea de despărțăminte, biblioteci și oameni care lucrau cu publicul în localități diferite.

După 1918, misiunea Astrei nu mai putea fi identică cu aceea din perioada monarhiei. Cultura română avea acum sprijinul statului, dar diferențele de acces la carte și educație rămâneau mari. Rețeaua asociativă putea ajunge în sate și în comunități unde instituțiile publice se mișcau mai lent.

Biblioteci și lucru local

Un document din 1925, publicat într-o colecție de izvoare, consemnează înființarea unor biblioteci populare prin grija Astrei: 20 în despărțământul Carei și 10 în cel din Zalău, pentru perioada raportată. Documentul poartă semnătura președintelui Vasile Goldiș și a secretarului Romul Simu. El arată concret ce putea însemna un program cultural: cărți trimise în localități, oameni care le primeau și o evidență administrativă.

Nu este corect să atribuim președintelui personal fiecare bibliotecă. Astra lucra prin despărțăminte și prin colaboratori locali. Semnătura lui Goldiș arată responsabilitatea instituțională, iar numărul bibliotecilor indică un rezultat verificabil al rețelei. În această diferență dintre conducere și munca locală se vede felul în care funcționa asociația.

Biblioteca populară era doar o parte a activității. Conferințele, publicațiile și întâlnirile ofereau alte căi de circulație a cunoștințelor. Goldiș, care lucrase în presă și la școală, putea înțelege utilitatea acestor forme diverse. Nu orice cititor ajungea la un gimnaziu, dar o carte sau o conferință putea ajunge în comunitatea sa.

Istorie și memorie publică

În 1924, Astra a organizat manifestări dedicate centenarului nașterii lui Avram Iancu, potrivit Bibliotecii Județene Astra Sibiu. Comemorarea făcea parte dintr-un program mai larg prin care asociația lega educația de memoria istorică. În anii conducerii lui Goldiș, Astra a fost implicată și în strângerea documentelor Unirii.

„Mapa Goldiș”, care cuprinde manuscrisul cuvântării și textul Rezoluției de la Alba Iulia, a fost donată muzeului din Alba Iulia de Astra în 1929. Gestul este important pentru că arată o altă dimensiune a activității culturale: păstrarea izvoarelor. Fără asemenea decizii, memoria lui 1918 ar fi depins mai mult de reconstituiri târzii și mai puțin de documente.

Președinția lui Goldiș nu a fost lipsită de controverse. Cercetările despre perioada interbelică arată că relația dintre conducerea Astrei, oamenii de cultură și politica vremii a produs dezacorduri. O biografie instituțională serioasă nu trebuie să le ascundă sub formula vagă a unui „mandat glorios”. Meritele se văd mai bine alături de problemele concrete ale organizației.

Sfârșitul mandatului și locul lui în biografie

Goldiș a condus Astra până în 1932. A murit doi ani mai târziu, la Arad. Anii de președinție arată continuitatea preocupărilor sale: școală, presă, asociații și acces la cultură. După Unire, ele au fost puse într-un cadru nou, în care întrebarea nu mai era numai cum se apără o cultură într-un stat străin, ci și cum ajunge ea la oameni în propriul stat.

Pentru cititorul interesat de această etapă, documentele Astrei sunt mai utile decât o simplă listă de onoruri. Rapoartele, corespondența și revista „Transilvania” permit urmărirea deciziilor, a colaboratorilor și a rezultatelor. Ele arată un Goldiș angajat în munca culturală de fiecare zi, după momentul care i-a adus cea mai mare notorietate.

Citește și

Surse

  • www.bcucluj.ro
  • bjastrasibiu.ro
  • biblioteca-digitala.ro
  • agerpres.ro
  • z-studarch.ro