Aradul nu a fost pentru Vasile Goldiș doar orașul în care a locuit. Aici a lucrat în școală și în jurul Episcopiei, a condus ziarul „Românul”, a participat la viața Partidului Național Român și, în toamna lui 1918, la hotărârile Consiliului Național Român Central. Orașul leagă etapele sale profesionale mai bine decât orice alt loc din biografie.
Întoarcerea în apropierea locurilor natale
Născut în Mocirla, în județul Arad, Goldiș studiase și predase departe de ținutul natal. În 1901, după anii de la Caransebeș și Brașov, s-a stabilit la Arad. Biografiile îl prezintă atunci ca secretar în mediul Episcopiei Ortodoxe Române și ca profesor, apoi director al școlii superioare de fete. Era o perioadă de trecere: experiența didactică se întâlnea cu o viață politică tot mai solicitantă.
Aradul dispunea de instituții românești și de o rețea de oameni activi în școală, biserică, drept și presă. Nu era singurul centru al mișcării naționale, dar a devenit unul dintre cele mai importante. Discuțiile despre participarea la alegeri, reprezentarea în parlament și raportul cu guvernul ungar se purtau aici cu intensitate.
Goldiș nu a construit singur această rețea. În jurul său se aflau oameni precum Ștefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Roman Ciorogariu și alți lideri locali. A le păstra numele în poveste înseamnă a evita imaginea unui oraș mișcat de voința unei singure persoane. Rolul lui Goldiș a fost semnificativ tocmai fiindcă a lucrat într-un grup cu instituții și mijloace de comunicare.
Palatul „Românul” și tipografia
Casa legată de numele lui Goldiș, cunoscută astăzi ca Palatul „Românul”, a adăpostit redacția ziarului și tipografia „Concordia”. Sursele locale diferă în privința detaliilor despre dobândirea sau construirea imobilului: o prezentare culturală vorbește despre construirea unei case în 1910, în timp ce o cercetare despre strada pe care se află indică achiziția clădirii în 1911. Faptul sigur pentru tema de față este funcția ei de sediu al presei și al activității editoriale.
Un ziar avea nevoie de mai mult decât de texte bune. Era nevoie de tipar, hârtie, distribuție, colaboratori și o adresă la care informațiile să poată ajunge. În clădirea arădeană, aceste părți ale muncii publice se întâlneau. De aici „Românul” a circulat dincolo de oraș și a intrat în dezbaterile românilor din monarhie.
Astăzi, muzeul memorial din clădire păstrează documente, fotografii, obiecte și urme ale activității tipografice. Locul oferă o legătură concretă între istoria politică și munca de fiecare zi a unei redacții. Vizitatorul poate înțelege mai ușor că deciziile din 1918 au avut nevoie de instituții capabile să le pregătească și să le comunice.
Aradul în toamna lui 1918
La sfârșitul Primului Război Mondial, Aradul a devenit sediul Consiliului Național Român Central. Organismul reunea șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase ai social-democraților români. Goldiș se afla printre membrii săi. Consiliul a lucrat în casa lui Ștefan Cicio Pop, fapt care trebuie distins de sediul redacției „Românul”.
În noiembrie, conducerea românească a trimis guvernului maghiar o notă prin care cerea transferul autorității în teritoriile locuite de români. Goldiș a redactat textul. La Arad au venit apoi reprezentanți ai guvernului de la Budapesta, conduși de Oszkár Jászi. Tratativele nu au rezolvat problema autodeterminării. Era tot mai limpede că o hotărâre de mare amploare avea nevoie de un cadru public reprezentativ.
Pregătirea Marii Adunări de la Alba Iulia s-a legat de acest mediu arădean. Aici s-au formulat proiecte, manifeste și convocări, s-au purtat discuții și s-a folosit presa pentru a transmite informația. Când spunem că Aradul a pregătit 1 decembrie, nu înseamnă că decizia a fost luată în locul delegaților. Înseamnă că orașul a oferit un centru de coordonare într-un moment în care instituțiile vechi își pierdeau autoritatea.
Orașul memoriei lui Goldiș
Goldiș a murit la Arad în 1934 și este înmormântat în Cimitirul Eternitatea. Numele său este păstrat de muzeul memorial, de strada pe care se află fostul sediu al ziarului și de universitatea arădeană. Aceste forme de memorie au apărut în perioade diferite și spun lucruri diferite: muzeul păstrează obiecte, strada orientează memoria în spațiul orașului, iar universitatea a ales un patron spiritual.
Pentru a vedea Aradul lui Goldiș, merită urmărite două adrese distincte: clădirea redacției „Românul” și casa lui Ștefan Cicio Pop, unde a lucrat Consiliul Național Român Central. Între ele se poate citi o parte din trecerea de la argumentul publicat în gazetă la decizia politică a toamnei lui 1918.
Citește și
- Ziarul Românul din Arad
- Consiliul Național Român Central
- Tratativele de la Arad
- Documentele și memoria lui Vasile Goldiș
Surse
- historia.ro
- historia.ro
- aradculture.ro
- agerpres.ro
- muzeulvasilegoldis.ro