Sari la conținut

Viața și epoca

Tratativele româno-maghiare de la Arad

Discuțiile dintre Consiliul Național Român Central și delegația lui Oszkár Jászi, în noiembrie 1918.

În 13-14 noiembrie 1918, la Arad au avut loc tratative între reprezentanții Consiliului Național Român Central și o delegație trimisă de guvernul maghiar, condusă de Oszkár Jászi. Vasile Goldiș a participat ca membru al Consiliului. Discuțiile sunt importante pentru că arată ce soluții se aflau pe masă înaintea Adunării de la Alba Iulia și de ce liderii românilor au ales să ceară o decizie publică a reprezentanților lor.

Ce ceruse Consiliul înaintea întâlnirii

La începutul lui noiembrie, Consiliul lucra la Arad într-o situație în care vechea autoritate imperială și ungară slăbea rapid. Declarația de la Oradea afirmase dreptul românilor la autodeterminare. Următorul pas era întrebarea cine exercită puterea în teritoriile locuite de români.

Nota trimisă guvernului de la Budapesta la 9 noiembrie, redactată de Goldiș în numele Consiliului, cerea transferul autorității politice, administrative și militare. Guvernul nu a acceptat această cerere. A ales calea negocierilor și a trimis la Arad delegația condusă de Jászi, ministru însărcinat cu problema naționalităților.

Întâlnirea nu era o simplă dispută despre formulări. Cele două părți vorbeau despre cine avea dreptul să decidă viitorul unui teritoriu și al populațiilor lui. Într-un moment de sfârșit de război, menținerea ordinii și evitarea violenței erau de asemenea preocupări concrete. Tocmai de aceea discuțiile au fost purtate, chiar dacă pozițiile de principiu erau îndepărtate.

Autonomie sau autodeterminare

Delegația maghiară a căutat o soluție care să păstreze legătura teritoriilor cu Ungaria, oferind formule de autonomie sau concesii administrative. Liderii Consiliului susțineau că națiunea română trebuie să poată decide singură asupra viitorului său. Diferența nu era una de grad, ci de autoritate politică.

Goldiș și ceilalți participanți nu negociau în nume personal. Ei reprezentau un organism alcătuit din naționali români și social-democrați români. Orice înțelegere trebuia să poată fi susținută în fața comunităților și a delegaților. Faptul că tratativele nu au dus la un acord nu înseamnă că au fost lipsite de sens. Ele au clarificat limitele soluției propuse de Budapesta.

Istoricii au discutat și rolul acestor conversații în formularea principiilor privitoare la popoarele conlocuitoare. Un studiu despre Rezoluția de la Alba Iulia arată că, în răspunsurile date delegației maghiare, liderii români au afirmat angajamentul de a respecta drepturile celorlalte comunități. Este un fir care duce spre punctul Rezoluției referitor la libertatea națională și confesională. Nu trebuie însă presupus că întregul text al Rezoluției a fost dictat de discuțiile de la Arad.

Ce a urmat eșecului tratativelor

După întâlnire, conducerea românească a trebuit să aleagă forma deciziei. Unele voci propuneau proclamarea imediată a unirii. Goldiș a susținut convocarea unei adunări reprezentative. Argumentul, prezent în relatările istorice, era că un act hotărât de un grup restrâns ar fi mai ușor de contestat decât o hotărâre luată de delegați veniți din teritoriile vizate.

Această opțiune nu era o amânare lipsită de scop. Organizarea unei adunări necesita convocări, stabilirea reprezentării, deplasarea delegaților și pregătirea unui text politic. În zilele rămase până la 1 decembrie, Goldiș a lucrat la manifestul „Către popoarele lumii” și la proiectul Rezoluției. Presa arădeană a ajutat la comunicarea convocării.

Tratativele au avut, astfel, o consecință politică indirectă. Ele au făcut vizibilă imposibilitatea unui acord cu guvernul de la Budapesta în termenii autodeterminării cerute de Consiliu. Hotărârea urma să fie căutată în alt cadru: Adunarea Națională de la Alba Iulia.

Cum se citesc relatările despre Arad

Sursele despre aceste zile folosesc uneori date în stil vechi și stil nou, iar numele lui Jászi poate apărea cu grafii diferite. De aceea, este utilă verificarea calendarului și a persoanelor înainte de compararea documentelor. Mai important, o relatare scrisă după Unire poate prezenta rezultatul ca inevitabil. În zilele tratativelor, participanții nu știau încă exact cum se va organiza adunarea și ce reacții vor urma.

Aradul a fost locul în care s-a testat o ieșire negociată din criză. Eșecul discuțiilor a accelerat pregătirea unei decizii colective. Rolul lui Goldiș se vede în această legătură dintre textul notei, participarea la negociere și insistența ca viitorul să fie hotărât de reprezentanți reuniți public.

Citește și

Surse

  • historia.ro
  • historia.ro
  • historia.ro
  • agerpres.ro