Sari la conținut

Viața și epoca

Vasile Goldiș la Marea Adunare de la Alba Iulia

Ce a pregătit și ce a făcut Vasile Goldiș înaintea și în timpul Marii Adunări Naționale din 1 decembrie 1918.

La Marea Adunare Națională din 1 decembrie 1918, Vasile Goldiș a rostit cuvântarea solemnă și a prezentat proiectul Rezoluției Unirii. Aceste două gesturi sunt bine cunoscute. Mai puțin vizibilă este munca prin care Adunarea a devenit posibilă: declarații, tratative, convocări, alegerea delegaților și pregătirea unui text asupra căruia se putea vota. Rolul lui Goldiș cuprinde ambele părți, dar trebuie așezat în munca unui grup larg.

Drumul spre Adunare

În octombrie, conducerea Partidului Național Român adoptase la Oradea declarația de autodeterminare. Goldiș a participat la redactare, iar Alexandru Vaida-Voevod a citit-o în Parlamentul de la Budapesta. La sfârșitul lunii, Goldiș a intrat în Consiliul Național Român Central, format din reprezentanți ai naționalilor români și ai social-democraților români.

Consiliul a lucrat la Arad. A cerut guvernului maghiar transferul autorității, printr-o notă redactată de Goldiș, apoi a purtat tratative cu delegația condusă de Oszkár Jászi. Cum discuțiile nu au produs un acord, liderii românilor au decis să convoace o adunare reprezentativă. Goldiș s-a opus ideii ca unirea să fie proclamată imediat numai de cei aflați în Arad. Dorea o hotărâre care să poată fi atribuită delegaților veniți din teritoriu.

În aceleași zile, a redactat manifestul „Către popoarele lumii”, destinat opiniei internaționale. Convocarea Adunării a fost transmisă prin presă, inclusiv prin „Românul”. Aceste documente aveau publicuri diferite: unul extern, altul format din cei chemați să participe și să decidă.

Cine a venit la Alba Iulia

Adunarea a reunit 1.228 de delegați, potrivit relatărilor istorice folosite frecvent pentru eveniment. Ei reprezentau circumscripții și organizații politice, culturale, profesionale și confesionale. În oraș s-a strâns și o mulțime numeroasă, estimată în surse la peste 100.000 de oameni. Delegații au luat hotărârea formală în sala Adunării; mulțimea de pe Câmpul lui Horea i-a dat o dimensiune publică largă.

Distincția dintre delegați și participanții din afara sălii contează. Uneori descrierile populare lasă impresia că toți cei prezenți au votat același document în același loc. În realitate, reprezentarea organizată, ședința și manifestația publică au avut roluri diferite. Tocmai această combinație a dat zilei forța ei politică.

În ajun, proiectul Rezoluției pregătit de Goldiș la Arad a fost discutat și definitivat de conducătorii reuniți la Alba Iulia. Cercetările despre ultima ședință a Consiliului Național Român Central subliniază caracterul colectiv al textului final. Goldiș a avut un rol de redactor și prezentator, dar hotărârea a aparținut Adunării.

Cuvântarea și Rezoluția

În sala cunoscută astăzi ca Sala Unirii, Goldiș a ținut cuvântarea solemnă. Prima parte a textului propunea o privire istorică asupra situației românilor. Ea pregătea argumentul pentru proiectul Rezoluției, pe care l-a citit apoi delegaților. Manuscrisul păstrat la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia este una dintre piesele cele mai valoroase pentru înțelegerea momentului.

Rezoluția nu cuprindea doar formula unirii cu România. Ea formula principii pentru organizarea viitoare: libertăți naționale și confesionale, vot larg, reformă agrară și alte direcții sociale și politice. Acest program explică de ce textul a rămas important și în discuțiile de după 1918. O decizie de unire era însoțită de ideea unui stat care trebuia organizat.

Adunarea a adoptat Rezoluția. Gestul lui Goldiș de a o citi nu trebuie confundat cu autoritatea de a o adopta. Această diferență păstrează sensul reprezentativ al evenimentului. De aceea, rolul lui poate fi descris cu exactitate fără a-l transforma în singurul făuritor al Unirii.

După ziua de 1 decembrie

La 2 decembrie au început să fie constituite instituțiile provizorii ale Transilvaniei. Goldiș a intrat în Consiliul Dirigent, cu atribuții pentru culte și instrucțiune publică. A făcut parte și din delegația care a dus actul unirii la București. Munca sa nu s-a încheiat odată cu aplauzele din sală: hotărârea trebuia transmisă și pusă în practică.

Pentru a-l înțelege la Alba Iulia, merită urmărită această succesiune completă. Profesorul a formulat argumentul istoric; publicistul a ajutat la circulația documentelor; politicianul a lucrat în Consiliu; delegatul a prezentat un proiect în fața unei adunări. Niciuna dintre aceste ipostaze nu explică singură ziua de 1 decembrie, dar împreună dau măsura contribuției sale.

Citește și

Surse

  • historia.ro
  • agerpres.ro
  • agerpres.ro
  • historia.ro