Vasile Goldiș a rămas în istoria României prin cuvântarea rostită la Alba Iulia și prin prezentarea Rezoluției Unirii la 1 decembrie 1918. Acea zi a concentrat munca unui profesor, publicist și politician care, vreme de decenii, a încercat să dea românilor din Transilvania și din părțile ungare ale monarhiei o voce politică. Viața lui începe însă într-un sat din ținutul Aradului, iar drumul până la tribuna Adunării trece prin școli, redacții și dezbateri parlamentare.
Copilăria și studiile
Goldiș s-a născut la 12 noiembrie 1862 în Mocirla, localitate din județul Arad care îi poartă astăzi numele. Unele sinteze dau 25 noiembrie, în timp ce alte materiale notează data dublă 12/24 noiembrie. Aceste variante nu trebuie prezentate ca o simplă conversie identică. Era fiul unui preot ortodox. A crescut într-un mediu în care școala, biserica și limba română aveau o importanță publică, nu doar familială. A urmat școala primară în localități din zona Aradului, apoi liceul la Arad.
Cu o bursă acordată de Episcopia Ortodoxă Română din Arad, a studiat literele și filosofia la universitățile din Budapesta și Viena. Acolo s-a pregătit pentru a preda istoria și limba latină. Anul încheierii studiilor este redat diferit în sintezele biografice: multe indică 1885, iar un studiu care discută documentele școlare susține 1886. Diferența merită păstrată la vedere, fiindcă transformarea unei convenții biografice într-o certitudine ar ascunde tocmai problema surselor.
La Viena și Budapesta a intrat în contact cu societăți studențești românești, între care „România Jună” și „Petru Maior”. Pentru tinerii români din monarhie, asemenea asociații completau pregătirea universitară prin lecturi, dezbateri și legături cu alte centre culturale. Formarea lui Goldiș a unit astfel profesia de dascăl cu interesul pentru viața publică.
Profesor la Caransebeș și Brașov
După studii, Goldiș a predat istoria și limba latină la institutul pedagogic-teologic din Caransebeș, până în 1889. A urmat o perioadă mai lungă la gimnaziul românesc din Brașov, până în 1901. Înainte de a deveni cunoscut ca om politic, el a lucrat zilnic cu elevii și cu nevoile concrete ale învățământului românesc. A redactat manuale de istorie, latină și alte materiale pentru școală.
Manualele nu erau o activitate secundară. Într-un sistem în care limba de predare și conținutul istoriei puteau deveni subiecte politice, cartea școlară era un instrument de cultură. Cercetarea despre manualele sale de istorie de la Brașov arată că acestea trebuie citite și în cadrul disputelor despre educația românilor din monarhie. Această experiență explică de ce, după 1918, Goldiș a primit atribuții în domeniul cultelor și instrucțiunii publice.
La Brașov a trecut dincolo de catedră. A participat la inițiative culturale și a colaborat cu presa românească. Solidaritatea cu memorandiștii și intrarea în Partidul Național Român au făcut tot mai vizibilă latura sa politică. Evoluția nu a fost o ruptură de profesia didactică. El trata școala, presa și reprezentarea parlamentară ca părți ale aceleiași probleme: accesul unei comunități la instituții proprii și la drepturi recunoscute.
Aradul, presa și politica
În 1901 s-a stabilit la Arad. A lucrat în jurul Episcopiei Ortodoxe Române și al școlii de fete, apoi s-a implicat tot mai mult în politica Partidului Național Român. Aradul era un centru cu tipografii, asociații, avocați, profesori și preoți care discutau tacticile mișcării naționale. Aici Goldiș a găsit un spațiu în care experiența de profesor se putea transforma în organizare publică.
Între 1906 și 1910 a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta. Activitatea parlamentară îi oferea o tribună pentru revendicările românilor, dar și o întâlnire directă cu limitele sistemului politic al Ungariei dualiste. În interiorul partidului au existat dezacorduri despre participarea la viața parlamentară și despre raportul cu guvernul. Goldiș a susținut acțiunea politică și a încercat, în perioadele de conflict, să păstreze o direcție comună.
Din 1911 a condus ziarul „Românul” din Arad, organ de presă legat de conducerea Partidului Național Român. Nu era singurul ziar la care lucrase, dar a devenit publicația asociată cel mai strâns cu numele său. Redacția și tipografia „Concordia” au creat o infrastructură prin care ideile, apelurile și dezbaterile puteau ajunge la un public mai larg. Ziarul a purtat și polemici cu „Tribuna”, semn că mișcarea românească avea tensiuni interne reale, nu o singură voce unanimă.
Anul 1918
Prăbușirea Austro-Ungariei a schimbat rapid sensul cererilor politice. În octombrie 1918, Goldiș a participat la formularea declarației de autodeterminare adoptate de conducerea Partidului Național Român la Oradea. Alexandru Vaida-Voevod a citit-o apoi în Parlamentul de la Budapesta. La sfârșitul lunii, Goldiș a intrat în Consiliul Național Român Central, alcătuit din reprezentanți ai naționalilor români și ai social-democraților români.
Consiliul a funcționat la Arad și a încercat să preia controlul politic și administrativ în teritoriile locuite de români. Goldiș a redactat nota adresată guvernului maghiar în noiembrie 1918. A participat la tratativele purtate la Arad cu delegația condusă de Oszkár Jászi. Discuțiile nu au adus un acord asupra autodeterminării. În acest context, conducerea românească a ales să convoace o adunare reprezentativă, în locul unei proclamări făcute doar de un grup restrâns de lideri.
Goldiș a redactat manifestul „Către popoarele lumii”, prin care cauza românilor era prezentată opiniei internaționale. A pregătit și proiectul de rezoluție pentru Adunarea Națională. Textul a fost discutat și definitivat împreună cu ceilalți conducători în ajunul întrunirii. Este corect să i se recunoască rolul de autor al proiectului și de redactor al formei finale, fără a transforma documentul colectiv într-o operă a unui singur om.
Alba Iulia și perioada de după Unire
La 1 decembrie 1918, în sala Adunării de la Alba Iulia, Goldiș a rostit cuvântarea solemnă și a citit proiectul Rezoluției. Reprezentanții prezenți au adoptat unirea Transilvaniei, Banatului și a părților ungare locuite de români cu România. Rezoluția a inclus și principii privind libertatea națională a popoarelor conlocuitoare, libertatea confesională, votul și reforma agrară. Momentul trebuie înțeles în succesiunea lui: pregătire politică, deliberare, adoptare și apoi organizarea administrației.
După Adunare, Goldiș a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu responsabilități pentru culte și instrucțiune publică. S-a numărat printre cei care au dus actul unirii la București. A fost deputat în primul Parlament al României Mari, iar în 1919 Academia Română l-a ales membru de onoare. Viața publică a continuat, cu funcții ministeriale și cu dezbateri despre integrarea noilor provincii în stat.
Din 1923 până în 1932 a condus Astra, asociația culturală transilvăneană. În această etapă, interesul său pentru școală, biblioteci și viața satelor a rămas vizibil. A murit la Arad, la 10 februarie 1934. Presa, manuscrisele și corespondența păstrate în arhive și muzee permit astăzi o lectură mai bogată a vieții sale decât imaginea unui singur discurs.
În anii interbelici, Goldiș a lucrat într-o țară care trebuia să aducă împreună administrații, tradiții școlare și comunități cu experiențe politice diferite. De aceea, ideile formulate în Rezoluția de la Alba Iulia au rămas pentru el teme de intervenție publică. Cercetările asupra presei din anii 1920 consemnează că a cerut respectarea drepturilor minorităților și a legat acest lucru de încrederea lor în noul stat. A privi această etapă alături de anul 1918 ajută la înțelegerea distanței dintre un program adoptat într-o zi și munca necesară aplicării lui.
Memoria sa a fost construită prin mai multe instituții. Manuscrisul cuvântării se află la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, iar clădirea fostei redacții a „Românului” găzduiește la Arad un muzeu memorial. Satul natal îi poartă numele, la fel și universitatea arădeană. Aceste omagii spun cum a fost păstrată amintirea lui, în timp ce documentele și ziarele permit verificarea faptelor din spatele ei.
Citește și
- Cronologia vieții lui Vasile Goldiș
- Ziarul Românul din Arad
- Rezoluția de la Alba Iulia și Vasile Goldiș
- Documentele și memoria lui Vasile Goldiș
Surse
- agerpres.ro
- www.bjbv.ro
- biblioteca-digitala.ro
- historia.ro
- www.bcucluj.ro
- biblioteca-digitala.ro
- legislatie.just.ro