Vasile Goldiş şi-a trăit ultimii ani la Arad, ducând o viaţă modestă, austeră. Sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani i s-a dus un cald omagiu pentru neobosita sa activitate de îndrumător, dascăl, de ideolog şi conducător politic.

       Peste puţină vreme marele om politic înceta din viaţă la 10 februarie 1934, după o viaţă închinată marelui ideal de făurire al României. I s-au organizat funerariile naţionale şi în ziua înmormântării s-a instituit doliu naţional. Pentru vasta activitate pusă în slujba idealurilor naţionale, Vasile Goldiş s-a bucurat de o binemeritată cinstire din partea contemporanilor şi a urmaşilor. În articolul pe care ziarul „Tribuna poporului” din Arad i-l închină în 1903 sunt scoase în evidenţă trăsăturile luptătorului intransigent şi clarvăzător, în cel din „Patria” se descifrează portretul moral al omului „care a ţinut a fi un îndreptător al vieţii noastre publice, prin francheţea şi realismul atitudinii sale”.

       Al. Lapedatu îl numea „spiritul rector al acestor epocale evenimente trăite de România în primele decenii ale secolului al XX-lea” subliniind ţinuta sa de înaltă conştiinţă şi demnitate naţională. Istoricul S. Dragomir. vedea în el imaginea proletismului transilvănean care „scormoneşte trecutul, caută taina obârşiei noastre şi admiră misiunea persistenţei neamului românesc”, iar acad. Şt. Pascu îl consideră „unul din cei mai vrednici bărbaţi ai neamului, din cei mai talentaţi şi fertili publicişti români, din cei mai înaintaţi gânditori social-politici pentru vremea sa”.