La 1 octombrie 1881 se înscrie şi urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie, ca bursier al Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, la Universitatea din Budapesta(1881-1882 şi 1884-1885) şi la Universitatea din Viena(1882-1883 şi 1883-1884). În anii studenţiei la Budapesta şi Viena, Vasile Goldiş activează în cadrul societăţilor studenţilor români „Pentru Maior” şi „România Jună” începând de fapt educaţia sa politică în slujba idealurilor naţionale şi formulându-şi de pe acum crezul de luptător. După absolvire, obţine diploma de licenţiat în litere şi filozofie şi este numit de la 1 septembrie 1885, candidat de profesor la Liceul Eotvos din Budapesta. Din considerente patriotice în anul următor renunţă la acest post şi se stabileşte la Caransebeş ca profesor de istorie şi limba latină, la Institutul Pedagogic-Teologic. În această perioadă începe activitatea publicistică la „Foaia diecezană” organ de presă al Episcopiei Române din Caransebeş; tot în această perioadă îndrumă societatea de lectură a tinerilor români şi foaia acesteia „Progresul”.

       Dornic să se afirme în lupta pe care intelecualii români o duceau pentru propăşirea naţiunilor, la 5 martie 1888 îi adresează lui Gheorghe Bariţiu o scrisoare prin care îl roagă să-i înlesnească ocuparea unei catedre la Sibiu. Un an mai târziu de la 1 septembrie 1889 este numit profesor la Braşov unde funcţionează până în anul 1901. Aici desfăşoară o intensă activitate didactică şi culturală. Editează manuale de latină, istorie şi constituţie pentru elevii din liceu, programe şi abecedare pentru şcolile primare.